Sâmbătă, 5 septembrie 2026, curtea Muzeului „Casa părintească” din satul Palanca a fost spațiul unei seri binecuvântate cu poezie, muzică și amintiri calde, în memoria poetului Efim Chicu.

La inițiativa directoarei Tatiana Popa și cu susținerea Doinei Chicu-Harea, fiica regretatului poet — cea care a adunat prietenii tatei, a conceput scenariul și a moderat întregul program —, activitatea a devenit un spațiu al comuniunii calde, unde versul, acordurile de chitară și vorbele răvășitoare au reaprins lumina recunoștinței pentru Efim Chicu.

Evenimentul a reînviat memoria despre un Om de o rară noblețe sufletească, profesor de istorie, de limba și literatura română în satul Meleșeni, care și-a dus crucea cu demnitate și a lăsat o moștenire literară neprețuită.

Atmosfera caldă a fost împletită cu drag de prezența vibrantă a oaspeților, fiecare aducând câte o fărâmă din propriul suflet în jurul focului prieteniei, al mesei recunoștinței:

elevii Gimnaziului Hîrjauca și ai Gimnaziului Săseni au recitat din opera autorului;

amintiri, lecturi din creația autorului, discursuri au susținut:

Margareta Florea, vicepreședinta raionului, Tatiana Rotari, deputată în Parlamentul Republicii Moldova, Adela Negru, directoarea Gimnaziului „Efim Chicu” din Vălcineț, Vasile Grigore, prieten de o viață și coleg de facultate, poeții Victor Cobzac și Adelina Labic-Lungu etc.;

interpreții, compozitorii: Viorel Burlacu, Mircea Zgherea, Vitalie Toderașcu, Tatiana Danighevici, profesoară la Școala de Arte „George Enescu” din Călărași, au încântat publicul cu minunatele cântece pe versurile poetului.

Decorul mirific din curtea muzeului, proiecțiile de fotografii din arhiva activității culturale a poetului, acordurile de chitară, ceaiul aromat de melisă și gustările delicioase pregătite de gazdă au dat o notă de sens profund acestei seri memorabile.

Nici ploaia, care amenința buna desfășurare a evenimentului, nu a putut umbri căldura din sufletele celor prezenți. Dimpotrivă, stropii ei au adus o binecuvântare curată peste o seară în care versurile lui Efim Chicu au reconfirmat rolul neprețuit al poeziei născute din dăruire de sine.