În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, sub acoperirea întunericului, mii de destine din întreaga Moldovă, inclusiv din raionul Călărași, au fost frânte cu brutalitate. Cel de-al doilea și cel mai mare val al deportărilor staliniste a lăsat o rană sângerândă în istoria și în sufletul neamului nostru, smulgând din casele lor gospodari, intelectuali, bătrâni și copii nevinovați.

Astăzi, 6 iulie, Consiliul Raional Călărași, structurile din subordine și cele partenere au organizat un eveniment comemorativ, la Gara Feroviară din Călărași – locul de unde au plecat trenurile durerii și unde se află instalată placa comemorativă a victimelor deportării.

Evenimentul a începutt cu un serviciu divin. Preoții din cadrul Mitropoliei Basarabiei au oficiat un parastas în memoria celor care nu s-au mai întors din stepele reci ale Siberiei sau din Kazahstan, înălțând rugăciuni pentru odihna sufletelor chinuite.

La manifestare au fost prezenți puținii deportați rămași în viață, rudele îndurerate ale acestora, dar și reprezentanți ai autorităților publice locale și centrale, care au fost rostite discursuri emoționante, răsfoind filele sângerânde ale istoriei naționale:

Nicolae Drăgănel, președintele raionului Călărași,

Tatiana Rotari, deputată în Parlamentul Republicii Moldova,

Ion Revenco, Șeful adjunct al Oficiului Teritorial Ungheni al Cancelariei de Stat,

Doina Harea, viceprimara orașului Călărași etc.

Vorbitorii au subliniat importanța păstrării memoriei istorice pentru ca asemenea atrocități să nu se mai repete niciodată.

Florile recunoștinței depuse la placa comemorativă, pe calea ferată reprezintă piosul nostru omagiu, o dovadă că suferința bunicilor și a părinților noștri nu a fost uitată, că demnitatea, curajul și rezistența lor rămân un reper pentru noi toți.

Să le fie memoria binecuvântată în veci!